Nu, nu voi vorbi despre campania Orange. Voi vorbi despre această afirmaţie care mi se pare atât de adevărată, în ciuda tuturor ideilor pe care le au unii cu privire la „nu mă interesează ce cred alţii despre mine”, „nu-mi pasă de părerea altora”, „fac ce vreau”, „fac ce-mi place şi nu iau nimic altceva în calcul”, „fuck the rest” etc.

Şi, pentru că nu vreau să fiu plictisitoare şi să încep cu cele mai vechi timpuri pentru a ajunge în prezent, dar şi pentru că despre teoria cetăţii am auzit vorbindu-se de două sute şaizeci şi şapte de mii nouă sute treizeci şi opt de ori în timpul facultăţii încât nici măcar nu mai vreau să-mi amintesc, voi spune numai că o atitudine de tipul celor prezentate mai sus, în concepţia mea, dacă este cu adevărat respectată, te transformă într-un mic emo. Pentru că nu ai cum să trăieşti în afara societăţii şi pentru că, dacă vrei să trăieşti în interiorul acesteia, trebuie să te ghidezi după nişte reguli impuse de aceasta.

Reguli de tipul: dacă mergi, de exemplu, la fundraising la o mare companie, te îmbraci într-un mod cât mai respectabil, chiar dacă este împotriva principiilor tale vestimentare. Şi nu, nu cred că este adevărată ideea conform căreia te îmbraci cum te simţi tu mai confortabil, indiferent de situaţie.

Dar nu despre asta voiam eu, de fapt, să vorbesc. Voiam să trag concluzii înţelepte despre oamenii care m-au făcut să fiu, nereferindu-mă numai la cei cu amprente pozitive în viaţa mea. De exemplu, dacă nu aş fi întâlnit anumite persoane de sex masculin, persoane care, după cum spuneam, pot fi caracterizate cu uşurinţă ca deţinând amprente negative pentru viaţa Inesului, în momentul de faţă nu aş fi putut să fiu în următoarele feluri:

(Prea) directă, uneori dat-cu-bâta-în baltă directă datorită cuiva care m-a făcut să înţeleg că, dacă nu ştii să spui NU atunci când trebuie, niciodată nu va mai exista loc de NU şi întotdeauna tăcerea ta va fi interpretată ca un DA.

Cu autocunoaşterea tot timpul activată şi cu identificarea imediată a aspectelor care mă deranjează şi cu tendinţa de a le „repara” (dacă sunt reparabile) sau de a le elimina (dacă nu sunt reparabile) datorită cuiva de la care am învăţat că în viaţa asta chiar există oameni cu care eu pot să nu am nimic în comun şi că, întradevăr, este posibil să nu găseşti niciun canal de comunicare cu anumite persoane.

Cu un simţ al ironiei bine pus la punct datorită cuiva care m-a făcut să înţeleg că, uneori, în unele situaţii, cea mai bună metodă pentru a-i arăta cuiva prostia este să-l iei peste picior.

Cu un simţ al proprietăţii foarte bine dezvoltat şi cu identificarea imediată a lucrurilor ce îmi aparţin (lucruri sau persoane sau idei) şi la care nu pot şi nu ar trebui să renunţ de dragul nimănui datorită cuiva care avea impresia că totul i se cuvine. Şi nu i se cuvenea.

Capabilă să identific tendinţele de manipulare datorită cuiva care m-a învăţat ATÂT de multe despre ele.

Drăgălaşă, lovable şi spreading affection person datorită cuiva care (paradoxal), printr-un fel non-afectiv de a fi, m-a făcut să-mi dau seama că there is hope (!).

Optimistă, zăpăcită, împiedicată, uitucă, dezordonată şi colorată datorită cuiva faţă de care a trebuit să fiu atât de… non-eu, încât a reuşit să-mi întărească ideea că într-o zi voi putea să fiu exact aşa cum sunt, fără măşti şi fără să mă gândesc că poate că nu e ok să fiu aşa.

Am terminat cu (o parte din) persoanele cu amprente negative. Să trecem la partea pozitivă a lucrurilor. Aş da şi nume, dar o să fac apropouri şi o să vă prindeţi singuri . Aşadar, de la voi, persoanele pozitive din viaţa mea, am învăţat să fiu aşa:

(Puţin) analitică şi (puţin) întorcătoare de probleme pe toate părţile înainte de a lua o decizie. Da’ numai puţin. Datorită cuiva şi cuiva (doi cuiva adică ) care mi-au făcut să-mi dau seama că despicatul firului în patru sute nu numai că este plăcut şi relaxant uneori, dar, în cele mai multe cazuri, te poate face să vezi aspecte ale problemei pe care nu le-ai luat în calcul până atunci şi care chiar pot avea importanţă majoră în context.

Capabilă de a-mi fixa definiţii asupra unor concepte ca „înţelegere”, „iubire” sau „ură”, precum şi de a face diferenţa între „pură prietenie” şi… „non-pură prietenie” datorită cuiva de la care am mai învăţat şi că se poate să existe fluturi în stomac şi în cazul meu; dar care, din păcate, m-a mai învăţat şi că aceşti fluturi din stomac se pot face molii la loc .

Capabilă să simt şi să ating starea de siguranţă fizică, psihică şi spirituală atât de bine încât să mă facă dispusă şi dornică de a da TOT, fără să mă intereseze consecinţele pentru că sunt ATÂT de conştientă că aceste consecinţe nu pot fi altfel decât pozitive; plină de încredere în mine şi nu numai; capabilă să identific LOCUL unde, oricum mi-ar fi ziua, să reuşesc să o fac una liniştită; conştientă de faptul că nu mai este nevoie să caut cuvinte, priviri sau gesturi pentru că oricum le voi avea de fiecare dată când le voi aştepta; şi mai mult. Astea toate multe datorită cuiva care… .

Sociabilă, agitată şi simpatică , în empatie cu cei din jur şi multe altele datorită… well… datorită unei multitudini de oameni adunate sub numele „scorţos” de voluntariat .

Bineînţeles, mai sunt mulţi alţii dar, pentru că o să devină un articol mult prea lung, o să vă pun o melodie şi gata

[media=4]

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare