Da, da, ştiu. Din nou, sprâncene se vor ridica, comentarii răutăcioase cu privire la preocupările feminine vor ieşi la iveală şi alte lucruri asemenea se vor întâmpla. Dar… ştiţi ce?

Nu aş vrea să par una dintre acelea cărora le place să arate că au o viaţă perfectă şi, în cel mai superficial mod posibil, se străduiesc să arate cum se bucură ele de lucrurile simple precum adierea vântului , firul ierbii , cana cu Scooby-Doo sau papucii de casă pentru că nu sunt. Pentru că îmi trebuie mult mai multe lucruri expresive pentru a mă bucura. Şi pentru că nu-mi place deloc de persoanele alea care atâta mai ridică la rangul de frumuseţi ale vieţii lucrurile simple. Şi cărora le place de nu mai pot sintagma „lucruri simple”.

Aşa.. deci nu aş vrea să par una dintre acelea, dar am şi eu o bucurie din asta simplă. Bine… cred că am mai multe bucurii din astea simple şi cred că mai am şi ceva „guilty pleasures” (ca să-i citez pe ăia de la Guerilla) precum… nu ştiu… „Din Dragoste”, de exemplu, dar nu m-aş apuca niciodată să scriu pe blog despre cât de fenomenale sunt. Anyway, după cum spuneam, am şi eu o bucurie din asta simplă: crema din cornurile cu cremă . Yammy .

Şi, pentru ca acest articol să pară (măcar) unul inteligent, voi face un raţionament logic:

Premisa1: crema multă din corn face chickenul fericit
Premisa2: în corn nu există cremă multă
Concluzie: chickenul nu este fericit.

Înţeleg că nu este posibil (nu ştiu de ce nu este posibil, dar nu este posibil) să existe cremă în corn de la un capăt la altul şi, prin urmare, există undeva la mijloc. Dar, pentru a merge mai departe pe linia plăcerilor mici, o alta din asta este de a mă bucura din plin de un lucru care se termină. Şi nu, nu vorbesc metaforic, nu sunt sadică, nu mă bucur, de exemplu, atunci când cineva/ceva este pe patul de moarte (cât de macabru poate suna asta? ), ci mă refer la cel mai concret lucru posibil: cred că vi s-a întâmplat şi vouă să constataţi, de exemplu, că ultima gură din îngheţata Top Gun este cea mai bună (pentru că în capătul cornetului este şi o picatură de ciocolată, ceea ce îi dă acestei ultimi guri toată plăcerea de pe Pământ). Şi, prin urmare, niciodată nu începeţi să mâncaţi îngheţata de la fundul cornetului. Pentru că ştiţi că aia e cea mai bună parte.

În baza acestei idei, petiţia mea este justificată. După cum am mai spus, înţeleg că nu este posibil să existe cremă în TOT cornul, de la un capăt la altul, dar nu înţeleg de ce nimeni niciodată nu s-a gândit să identifice fundul cornului şi să împingă toată crema către partea aia. Pentru ca ultima înghiţitură să fie cea mai bună. De aceea, eu aş propune să existe o persoană (sau un grup de persoane) care, după cum am mai spus, să identifice capătul (final) al cornului şi apoi o altă persoană (sau un grup de persoane) care să pună un post-it pe fiecare ambalaj de corn prin care să semnalizeze acest capăt, ca să ştiu şi eu din ce parte mă apuc să-l mănânc şi în ce parte se află plăcerea supremă.

Eu chiar nu ştiu cum de nu s-a gândit nimeni la aşa ceva :sigh:

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare