Observ de la o vreme că acest Ines style nu mai stă ascuns undeva în mine, ci iese la suprafaţă de fiecare dată când are ocazia, lucru ce îi determină pe unii oameni care ştiau despre ei că mă cunosc bine să îşi dea seama că descoperă la mine lucruri nemaivăzute (cel puţin nu atât de pronunţat) până acum.

Aşadar, pentru cei care mă cunosc, dar nu în totalitate, pentru cei care mă ştiu foarte bine, dar vor să râdă puţin azi şi, mai ales, pentru cei care vor sau vor fi nevoiţi să mă cunoască… articol! Sper, totuşi, ca acesta să fie un articol în adevăratul sens al cuvântului, adică unul din ăla care este scris pentru a fi citit; eventual până la capăt; eventual fără prea multe guri deschise la maxim pentru a elimina un aer călduţ odată cu senzaţia de relaxare maximă ce poartă denumirea sugestivă de căscat.

Înainte de a purcede spre explicarea lucrurilor apărute în baza acestui Ines style, trebuie să precizez faptul că Ines style este unul foarte de treabă şi înţelegător şi permisiv care se lasă folosit cu plăcere (de cele mai multe ori) şi care nu are nicio problemă dacă este invocat drept scuză de fiecare dată când se întâmplă cuvinte sau acţiuni care ar putea fi privite chiorâş (chiorâş ). Prin urmare, Ines style este cauza unor întâmplări precum:

1. Apariţia numărului meu de telefon şi a adresei de e-mail pe tabla din sala II2 din Colegiul Naţional (v-am mai zis eu despre asta, dar acum trebuie să completez pentru că DA, există o completare!). Pe această cale aş dori să adresez un mesaj elevilor de a noua care au ore acolo: Se pare că îmi doresc foarte mult, din tot sufletul, să fiu căutată, acesta fiind motivul pentru care, după ce Karla, cu atâta grijă a ajuns mai devreme la şcoală şi a şters tabla, eu m-am dus în următoarea săptămână şi le-am mai scris o dată! Na! Să fiu sigură că datele mele de contact au fost notate de toţi!

De asemenea, aş vrea să le spun elevilor de a doişpea care învaţă în sala G3 din Colegiul Naţional că şi de ei îmi doresc să fiu căutată, acesta fiind motivul pentru care le-am lăsat şi lor datele mele de contact. Contactaţi-mă cu încredere! Doar eu am vrut-o!

Şi, dacă din nu ştiu ce motiv vă faceaţi griji, nu mai trebuie, vi le spulber eu: dacă o să mai am ore prin alte săli, o să-mi scriu şi pe acolo datele de contact şi o să uit să le şterg. HOPELESS .

2. Un alt mesaj pe care aş dori să-l transmit este către studenţii de la Ştiinţe Politice cu care am avut ieri seminarii: motivul pentru care filmuleţul de la final nu a avut sonor nu a fost că „nu ştiu ce are, probabil că e din cauza extensiei”. Motivul este că, atunci când m-aţi văzut voi învârtind de roticica aia de la sonor (în speranţa că îl voi face să scoată ceva sunet, măcar unul şoptit), am învârtit în sensul greşit: deci am dat la minim. So proud of myself!

3. Alt mesaj, către frate’meu: ştii când te-am sunat eu într-o seară de pe un alt număr de telefon şi ţi-am explicat că, atunci când o să vrei să mergi acasă şi o să vrei să mă suni, să mă suni pe numărul ăla pentru că eu mi-am uitat telefonul la birou şi apoi, peste vreo oră te-a sunat tata să-ţi spună că m-a sunat pe mine şi i-am spus să te sune şi să-ţi spună că poţi să mă suni pe numărul meu pentru că nu mi-am mai uitat telefonul la birou? Well… îţi mulţumesc pentru că ai fost înţelegător.

4. Un alt mesaj către frate’meu: mai ştii ieri dimineaţă când mergeam noi cu maşina şi am văzut un motociclist care a trecut pe lângă noi şi care avea legată o coroană de motocicletă şi eu, foarte entuziasmată, ţi-am zis că am văzut un om care şi-a cumpărat brad? Well… era coroană .

5. Mesaj către : Când am zis eu aseară că „dacă nu intru pe messenger, înseamnă că nu am intrat”… well… da, iarna nu-i ca vara .

6. Pentrui cei doi cuiva : Să ştiţi că v-am urmat sfaturile, chiar poate mai mult decât aţi fi vrut dar, totuşi, interpretate în Ines style. Asta înseamnă că am bătut din palme ca un Flipper, mi-am dat cu palmele peste cap ca un emoticon din ăsta (pentru cineva: şi emoticonul ăsta îl vreau activat… să înţeleagă lumea ce am vrut să zic ) , numai că mai drăgălaş şi am răsuflat uşurată cu gesturile unui emoticon din ăsta , numai că mai drăgălaş, dar nu ÎNAINTE de fiecare seminar (până obosesc, pentru a-mi elimina orice posibilitate de a mă manifesta aşa în timpul seminarului), ci DUPĂ fiecare seminar. Adică am acumulat toate trăirile alea şi, după ce a ieşit toată lumea din sală, am început . Bine, cred că am mai scăpat câteva şi ÎN TIMPUL .

7. Alt mesaj pentru portarul de la BCU: Îmi cer scuze şi vrea să vă transmit că sunteţi un drăgălaş pentru că nu v-aţi supărat când v-am înfipt tocul în picior. Pe această cale vreau să vă transmit că aveţi nişte pantofi dintr-o piele foarte rezistentă pentru că, deşi am simţit aşa… un scrâşnit (scrâşnit ), nu cred că am simţit vreun deget rupându-se. De asemenea, vreau să vă mulţumesc pentru că, după ce v-am mutilat piciorul, aţi fost în continuare drăgălaş şi aţi alergat după toate foicelele mele despre aşteptările şi temerile studenţilor. Şi vreau să vă mai atrag atenţia că în hol la BCU este curent. Ar trebui să vă îmbrăcaţi mai gros şi neapărat în timpul iernii să vă luaţi fes.

Vai de mine! Ce mult am scris. Nu mai scriu, gata! Mai spuneţi voi dacă aveţi completări Aştept .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare