Înţelepciunea-mi fără de margini şi experienţa complicată de viaţă vorbesc.

Să definim mai întâi conceptul de „după”.

După o perioadă euforică în care, totuşi, ai prezentat o luciditate uimitoare care ţi-a permis să vezi că persoana lângă care stai nu este chiar TOTUL, că se poate mai mult, că meriţi mai mult; după o perioadă în care ţi-ai spus ţie însuţi că trebuie să te mulţumeşti cu ceea ce ai pentru că, la urma urmei, ceea ce ai nu este rău. Este ok, este călduţ. După o perioadă în care puteai vedea şi atinge cu mâna starea de obişnuinţă.

După această perioadă se întâmplă o stare de comoditate, de dezorientare şi de minciună cu tine însuţi care nu te lasă să ştii sigur că vrei altceva, că există altceva mai bun sau că se poate ca tu să ai altceva mai bun. După această perioadă ajungi să te minţi atât de tare încât să nu mai distingi minciuna de adevăr şi starea de bine de starea de comoditate. Prin urmare, rămâi în starea în care eşti având, totuşi, din când în când, „zvâcniri” de luciditate care îţi mai dau câte un ghiont şi te pun pe gânduri.

După se mai întâmplă următoarele lucruri:

Deşi amândoi sunteţi conştienţi că există un elefant mare şi roz fix în mijlocul relaţiei, continuaţi să vă duceţi existenţa aşa, escaladând elefantul şi prefăcându-vă că, de fapt, este vorba despre o furnicuţă drăgălaşă. Şi uite aşa se nasc nişte activităţi forţate şi făcute doar de dragul ideii că aşa se face într-un cuplu.

Activităţi precum:

Ieşit la plimbare prin ceva parc. De preferinţă, pe acolo pe unde vă plimbaţi în perioadele voastre euforice. Evident, această plimbare va fi însoţită şi de iluzia că sunteţi cuplul perfect. De altfel, această imagine poate fi percepută de oricine vă întâlneşte. Mai puţin de voi. Ceea ce, însă, observaţi amândoi cu tristeţe este că, dintr-o dată, conversaţiile romantice de la început vi s-au transformat în conversaţii despre ce aţi mâncat în ziua respectivă, ce vă mai face sora, ce vă mai face şeful, cu ce o să vă îmbrăcaţi mâine la serviciu şi alte conversaţii interesante. În timpul ăsta, evident, zâmbiţi, vă mai daţi ceva pupic de complezenţă şi continuaţi minciuna.

Ieşit să luaţi masa în oraş, timp în care constataţi că mâncarea este mult mai interesantă decât persoana împreună cu care o consumaţi.

Ieşit la shooting-sessions. Apoi pus pozele pe site-uri publice atât pentru a vă întări iluziile unei relaţii perfecte, cât şi pentru a întări altora iluziile relaţiei voastre perfecte.

Discuţii pe messenger. Care se rezuma la „ ” şi la „ ” şi frica de a iniţia orice alt fel de conversaţie pentru că ştiţi că nu va fi una interesantă.

Întâlniri pe la casa unuia dintre voi, timp în care veţi constata că vă este mult mai confortabil atât timp cât unul se uită la televizor şi unul se uită la ceva film pe comp şi timp în care constataţi că nu mai găsiţi o activitate comună care să prezinte interes pentru amândoi. De altfel, dacă nu ar exista acest după, găsitul unei activităţi comune nu ar mai fi o prioritate pentru că numai simplul fapt că este comună ar trebui s-o facă importantă. Şi poate să fie vorba şi despre tăiatul cartofilor în patru.

Acţiune de a găti pentru celălalt se transformă în acţiunea de a lua farfuria şi de a băga în el în faţa televizorului în timp ce tu te uiţi prostit puţin la început, dar obişnuit după.

Nah… acum că le-am zis pe nume, poate le vedeţi şi voi. Bineînţeles, este un articol fictiv . Melodia, în schimb, este cât se poate de reală:

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare