Dincolo de subiectele abordate şi de maniera de abordare şi de lipsa greşelilor gramaticale sau de faptul că unii bloggeri îmi sunt prieteni şi nu pot să nu-i citesc, există nişte aspecte de ordin… estetic ce mă determină sau nu mă determină să citesc cu plăcere un anumit blog. Mărturisesc cu ruşine (sau nu) că nu mi-am dat seama, de la început, de ce pe unele bloguri îmi rămân ochii, în timp ce altele parcă mă alungă, deşi conţinutul nu este absolut deloc unul care să alunge vizitatorii (sau, în fine, care să mă alunge pe mine pentru că nu vreau să generalizez. O să vorbesc despre mine, aşa cum fac eu de obicei şi cum se pare că reuşesc să o fac destul de bine ).

În continuare, voi prezenta unele aspecte de ordin estetic la care eu ţin foarte mult şi care mă determină să rămân cu ochii pe un anumit text de pe un anumit blog. Desigur, nu voi încerca să dau nicio reţetă (reţeta unui text reuşit) pentru că n-oi fi eu marele estetician în domeniul blogurilor .

Fontul

Se pare că o să încep optimist. Nu cred ca am întâlnit vreun blog unde să am probleme cu fontul. Pentru că, de obicei, fontul rămâne cel stabilit de cei care au făcut tema respectivă şi, în mod logic (logica mea), ăia cred că or fi făcut ceva „experimente” înainte să propună un anumit font.

Mărimea scrisului

Yep, aici am o problemă. Şi, cu riscul de a fi considerată invers faţă de lumea normală, aş prefera să mă holbez într-un monitor pentru a descifra un scris mai mic decât să fiu considerată oarba şi să mi se arunce în faţa ochilor un ditamai scrisu’. Din păcate, am întâlnit bloguri (şi unele dintre ele au texte foarte frumoase) care să mă scoată din sărite cu mărimea textului sau care să îmi creeze senzaţia că sunt scrise pentru retardaţi pentru că, din cauza unor litere ATÂT de mari , pe un rând încap maxim cinci cuvinte, drept pentru care ar putea fi folosite cu uşurinţă drept alfabetare.

Culoarea scrisului

Eu, în naivitatea mea, susţin în continuare ideea că, dacă o temă a fost creată într-un anumit fel de oameni care au dus crearea temelor la rangul de… job, nu ar trebui să ne dam noi deştepti şi să schimbăm lucrurile, făcându-ne, astfel, viaţa şi blogul mult mai complicate decât în realitate. Prin urmare, de ce să schimbam noi ordinea firească a lucrurilor şi să alegem, de exemplu, violet pentru textul articolului? Sau roşu? Sau roz? Ca să obosim ochii cititorilor nostri? Ca să-i fugărim de pe blog? Ca să nu-şi mai dorească niciodată în viaţa lor sa intre pe curcubeul ăla de blog?

Şi, mergând mai departe pe ideea de „curcubeu pe blog”, nu pot să mă abţin să vorbesc sş despre cei care aleg ca fiecare articol să aibă o altă culoare. O, da! O adevărată desfătare a ochiului! NOT!

Spaţierea si alineatele

O, da! Aici am o MAAAAARE problemă! Sunt eu nebună sau mai există şi alţi oameni care au observat că există unele articole care arată ca niste dreptunghiuri umplute cu litere?

Nu sunt chiar foarte multe lucruri pe care să le fi învăţat la masterul de care tocmai m-am lăsat, dar măcar mi s-a confirmat că nu sunt nebună: deci mai există oameni care nu numai că susţin, dar au şi emis teorii despre necesitatea alineatelor sau rândurilor libere între paragrafe. Pentru ca ochiul să mai facă şi el, săracul, o pauză. Şi să poată citi în continuare ceea ce i se dă spre citire. Nu să se opreasca pe undeva pe la sfertul dreptunghiului şi să-şi bage picioarele. Da da, ochiul să-şi bage picioarele .

Cam astea au fost “revoltele” mele. Sunt convinsă că mai există şi altele, după cum sunt convinsă de faptul că, pentru unii, o parte din aceste “revolte” sunt aplicabile, cu vârf şi îndesat, şi acestui blog. Dar, pentru că eu chiar îi apreciez pe “făcătorii” de teme, măcar am pe cine să dau vina pentru unele aspecte.

Si, dacă tot suntem la capitolul bloguri, fără nicio legătura cu estetica, vă rog eu frumos, din tot sufletul meu naiv şi candid şi al dracului (câteodată ) să nu mai folositi sintagma “schimb de linkuri” sau echivalentul ei în engleza în conversaţiile cu mine pentru că se produce aşa… o chestie la nivelul psihicului Inesului şi, pur şi simplu, REFUZ să mă mai uit pe blogul repectiv. În schimb, mă puteti “prosti” cu formulări de genul “Îmi place blogul tău… ţie îţi place al meu? Acum că am stabilit gradul… plăcerii, ce facem mai departe? “. Adica aşa… puţin mai intelectual. Ce naiba? Suntem oameni, nu animale .

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare