Pasul 3: Reproşez

Auzi, băi, Boris, ştii ceva?

Ştiu că îţi place ţie să fii aşa… mai metaforic, mai metafizic şi mai meta, în general dar, oricât de… teluric ţi s-ar părea, o să vorbesc concret.

Să CE? Să te văd în fiecare zi şi să mă comport ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Ca şi cum totul este ca înaine? Să fiu, în continuare, cea care trage de tine? Să fiu, în continuare, cea care să-ţi ceară comunicare? Să fiu, în continuare, cea care să înţeleagă? Să fiu eu cea care să îţi ofere răspunsuri? Să CE, Boris? Care dintre variantele de mai sus?

Cum poţi tu să-mi trimiţi o scrisoare despre care EŞTI CONŞTIENT că nu spune nimic, oricât de multe adevăruri metaforice (bineînţeles) pretinzi tu că ar dezvălui pe care să nu o închei şi să îmi ceri să rămân aşa, în „relaţia” asta (sau ce mama naibii mai este ea)? Să rămân aşa ca să CE? Ca să te ajut pe tine să-ţi dai seama? Ca să mă mint pentru cine ştie cât timp că tu POATE o să-ţi dai seama? Şi cam cât trebuie SĂ? Şi oare o să-ţi dai seama vreodată? Şi cam câtă capacitate de a te înţelege crezi tu că deţin eu?

Şi, mai important de atât, tu chiar crezi despre mine că sunt genul ACELA de femeie care suspină toată viaţa după un bărbat dezorientat? Şi cam câte oportunităţi crezi tu că o să las să treacă pe lângă mine? Şi cam cât de tari crezi că îmi sunt nervii, mintea şi sufletul? Tu crezi că eu sunt masochistă?

Şi încă ceva: dacă îţi doreşti atât de mult să te înţeleg, să am răbdare cu tine, să îţi aştept… orientarea, atunci de ce mă eviţi? Cum ţi-ai dori să procedez eu în momentul în care văd că mă saluţi, îţi pleci privirea şi mergi mai departe ca să faci glume cu colegii de birou? Tu eşti cu capu’? Tot EU să trag de tine? Atunci când pretinzi de la un om să îşi treacă peste tot ce este al lui, să facă atâtea compromisuri numai pentru a te ajuta pe tine, măcar puţină apreciere manifeşti faţă de el…

Eu cred că ţie îţi place aşa… să îţi inventezi probleme din astea metafizice pentru a le evita pe cele reale. Şi mai cred că ţie îţi place situaţia în care eşti acum. Şi mai cred că îţi place imaginea asta de om neînţeles, un fel de luceafăr, aşa, un fel de din ăla căruia îi place să se creadă despre el că dăruieşte dragoste. Tuturor. Indiferent de sex. Şi la cei din jur te gândeşti? Cam cât de mult ar trebui să te iubească un om pentru a face pentru tine ceea ce-i pretinzi tu să facă?

Ok… eu o SĂ. Cât timp?

Cea care te întreabă CÂT TIMP,

Daria”

Nota autorului: uuuuuu… fight . Toată corespondenţa aici.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare