Pasul 1: Iau atitudine

„Boris,

Poate că o să ţi se pară penibil să primeşti o scrisoare de la un bărbat… poate că nu… mai ales pentru că nu mă cunoşti şi ştiu şi eu foarte bine care este prima reacţie atunci când un necunoscut îţi oferă sfaturi.

Ştiu, o cunoşti pe Daria mult mai bine decât o cunosc eu, dar mult mai puţin decât mi-aş dori să o cunosc. La fel şi cu iubirea. Pentru că ştiu că o iubeşti, chiar dacă pentru ea este foarte greu de înţeles asta, aşa cum îi este unei femei, de obicei, foarte greu să înţeleagă ceva care nu este palpabil şi despre care nu ştie toate datele. Mai ştiu şi că îţi este foarte greu ţie însuţi, în primul rând, să recunoşti care este stadiul în care te afli, lucru pe care, personal, nu îl condamn; se spune că suntem sexul puternic, dar mi-e teamă că sunt doar nişte zvonuri.

Nu vreau să mă refer la femei, în general, pentru că nu aş putea pretinde că am descifrat femeia, dar o să vreau să mă refer la Daria, cea care este un om atât de frumos, atât de inteligent şi atât de sensibil, un om despre care cred cu toată puterea mea că merită mult mai mult decât nişte priviri tulburătoare, nişte cuvinte generatoare de speranţe şi nişte nopţi nedormite. Îmi dau seama din modul în care se fâsticeşte în prezenţa ta, din modul în care vorbeşte cu tine, din modul în care te priveşte de faptul că singurul obiectiv bine fixat în fiinţa ei este acela de a te înţelege şi de a te ajuta. Cât de lipsit de egoism ţi se pare acest gest?

Nu ştiu despre tine dar, personal, nu mi-aş dori niciodată ca acesta să fie singurul obiectiv din viaţa unei femei. Nici măcar dacă este în strânsă legătură cu mine şi numai cu mine. Nu aş putea să mă uit cu seninătate în ochii femeii căreia i-am recunoscut că o iubesc şi să fiu liniştit lângă ea, ştiind şi simţind greutatea sarcinii pe care singură şi-a luat-o pe umeri. Ştiu că nici pentru tine nu este uşor, dar (şi s-ar putea să greşesc) creezi impresia că frământările tale interioare sunt contrabalansate de faptul că te simţi şi flatat. Şi te complaci în aceeaşi situaţie pe care se pare că eşti capabil să o menţii.

Nu te învinuiesc, Boris, nici nu vreau să te înţeleg pentru că îmi dau seama că nu am aceeaşi răbdare şi (mai ales!) nici aceeaşi motivaţie ca Daria. Mi-ar plăcea, totuşi, să ştiu ce ai făcut când ai determinat-o pe Daria să se lase cu totul abandonată într-o poveste tristă. Mi-ar plăcea să ştiu asta pentru a nu face niciodată aşa ceva.

Sper că îţi dai seama cât de laş eşti. Ştiu că îţi dai seama. Şi mai sper că îţi dai seama că ea nu va rămâne pentru totdeauna în această poveste, oricât de mult te-ar iubi. O să mă consideri o ameninţare, dar mi-aş dori să îi pot arăta cum dispare o povară de pe umeri şi cum poate fi fericită fără a trece prin suferinţă mai întâi. Aşa că, dacă vreodată ţi-a fost frică şi ai simţit că o poţi pierde, acum temerile încep să se materializeze.

O potenţială piedică,

Matei.”

Nota autorului: hopaaaaa! . Toată corespondenţa aici.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare