Pasul 1: Sparg gheaţa

„Cele mai ironice lucruri mi se întâmplă mie; eu, care nu am fost învăţată de mama, de tata, de doamna educatoare, de vecina de la parter, de medicul de familie sau de tanti grasă care venea să îmi aplice un moldamin în fund în fiecare vineri după-amiază să fiu ironică; eu care am descoperit ironia imediat cum am fost lăsată să simt pe pielea mea cum este să îţi cadă cerul în cap. Eu, persoana aceea inocentă, cu fundul ciuruit de moldamin şi cu cerul pe umeri, pe creştet şi în părul încâlcit, am învăţat să fiu ironică.

Este un mod de apărare; împotriva celorlalţi şi împotriva propriei persoane. Ce este mai sigur decât să îi întorci cuiva cuvintele şi să-l iei peste picior, să faci glumiţe răutăcioase atunci când, de fapt, îţi vine să îţi laşi lacrimile să tâşnească fără să-ţi mai pese de rimel şi de lumea din jur?

Îmi amintesc de ironia aceea ieftină care m-a făcut să mă îndrăgostesc de vecinul de la unu’ şi să-mi las iubitul pentru el, iubit care, atunci când m-am întors cu coada între picioare la el, a fost suficient de puternic încât să mă ierte (şi să mă facă să mă simt ca ultimul om de pe Pământ) şi iubit care a avut tot atât de multă putere încât să mă lase, îndrăgostit constatând a fi de vecina de la unu’. Din blocul lui.

Şi îmi mai amintesc de ziua aceea ironică în care am constatat că ceea ce reuşeşte să mă facă să merg mai departe este un gest făcut de cel pe care îmi plănuisem să-l urăsc până la sfârşitul vieţii mele.

Şi uite că a venit ziua, dragul meu Boris, în care să constat că viaţa se uită la mine cu o sprânceană ridicată, aşteptând pregătită să-şi frece palmele una de alta: conform zicalei „Toţi bărbaţii buni sunt ori gay, ori taken”, eu l-am întâlnit pe cel care nu este taken.

Oare cum am reuşit? Poate că o să zâmbeşti atunci când o să citeşti rândurile astea. De fapt, ştiu că o să zâmbeşti; pentru că am început să-mi dau seama cum eşti şi pentru că ştiu că îţi plac îmbinările inteligente de cuvinte. Mai ştiu că îţi place cafeaua şi că ai tu un fel de privire perversă şi romantică, în acelaşi timp, care apare numai uneori, care a apărut deseori atunci când vorbeam noi despre toate prostiile de pe Pământ şi, acum când am aflat ceea ce am aflat, nici nu vreau să mă mai gândesc în prezenţa cui şi în ce situaţie a mai apărut…

Este ironic, nu? Eu ma gândesc la tine… tu cine ştie la cine te gândeşti? Şi ce sex o mai avea persoana la care te gândeşti. Este ironic şi amuzant. Totuşi, sunt multe lucruri pe care nu le înţeleg. Din gesturile sau din cuvintele tale. Aş vrea să pot să înţeleg de ce ai făcut sau de ce te-ai purtat într-un anume fel când tu ştiai sigur cum eşti.

Închei scrisoarea, dragă Boris, sperând că voi mai putea vreodată să mă bucur de privirea aceea romantică şi perversă… fără să o interpretez…

Cea care nu-ţi va fi niciodată iubită,

Daria.”

Nota autorului: Către cei cu raportul de activitate: sunt ok, nu m-am îndrăgostit de niciun gay-guy, nu am avut nicio revelaţie, nu m-am certat cu nimeni, nu m-am împăcat cu nimeni, nu mi s-a întâmplat nimic palpitant. Totusi, Dariei şi lui Boris s-ar putea să li se întâmple ceva. Aşa că fiţi pe fază pentru că….

VA URMA

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare