Pasul 2: Renunţ… sau…

“Daria,

Te rog să mă ierţi pentru felul în care te fac să te simţi şi pentru felul urât în care îţi scot toate gândurile şi toate trăirile la suprafaţă. Te mai rog să mă ierţi şi pentru tăcerea care se pare că m-a cuprins… şi pentru faptul că mă simt incapabil să îţi răspund la întrebări. Nu pot să-ţi răspund nici pentru cât timp, nici de ce, nici CE, nici… Şi te rog să mă ierţi.

Te mai rog să mă ierţi şi pentru faptul că ţi-am cerut SĂ… Şi te mai rog să mă ierţi şi pentru faptul că îţi recunosc că te iubesc, dar acest lucru nu remediază cu nimic situaţia în care, fără să vreau (sau poate că am vrut…) te-am adus. Nu am şi nu pot să îţi ofer răspunsurile la care te aştepţi. Şi cred că ai ştiut asta de la început, chiar dinainte să scrii ultima scrisoare.

Ceea ce ştiu sigur este că mă pierd în prezenţa ta şi, din nou, ştii foarte bine de ce îmi plec privirea atunci când te văd, de ce nu sunt în stare să continui o conversaţie cu tine şi de ce mă prefac că totul este bine în viaţa mea prefectă pe care atât de bine ştiu să o disimulez faţă de colegii de birou despre care vorbeşti. Te rog, Daria, să nu tragi din acest comportament al meu alte concluzii, unele pe care ţi le impui tu, în loc de concluziile pe care le ştii deja.

Câteodată mi se pare inutil să îţi răspund pentru că ştiu care îţi sunt motivele pentru care mi-ai scris şi pentru că ştiu că ştii să îţi dai singură răspunsurile corecte. Este inutil. Mai bine ne-am privi…

Oricât de mult mi-aş dori ca lucrurile să fie simple, ele nu sunt. Şi nu sunt aşa din cauza mea. Ceea ce mă doare şi mai tare. Pentru că tu ai fost prinsă aici şi nicio secundă din viaţa ta nu ai meritat asta. Şi, oricât de greu mi-ar fi şi oricâte nopţi nedormite mi-ar aduce această decizie şi oricât timp pentru a-ţi evita privirea… şi oricât de mult nu mi-aş dori asta… o să te rog să renunţi la mine, Daria. Să ieşi din povestea asta tristă cu mine într-un rol pe care singur mi l-am ales. Te rog pe tine să renunţi pentru că eu nu pot să renunţ la un om care îmi înseninează ziua, chiar şi atunci când îmi trimite o scrisoare nervoasă.

Ştiu sigur că voi fi tot timpul o amintire… nu cred că frumoasă, dar una pe care o vei păstra. Iar tu tot timpul vei fi…

Cel care te lasă să renunţi,

Boris”

Nota autorului: Autorul nu mai are nicio notă de făcut… Toată corespondenţa aici.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare