În cel mai stupid mod posibil şi în cel mai neinspirat moment posibil al activităţii mele… blogoreice, voi relua, într-un mod ruşinos (pentru că reiau, nu pentru că voi scrie urât), un subiect pe care l-am mai abordat o dată. Offff… ştiam eu că aşa o să se întâmple dacă nu mai sunt deprimată. Vă rog! Faceţi ceva! Dacă vreţi să mai vedeţi lucruri profunde, din străfundurile creierului Inesului, faceţi ceva care să mă deprime! ACUM!
Prin urmare, dragii mei (şi dragele mele), astăzi vom vorbi din nou despre aşteptări.
Data trecută când am vorbit despre aşteptări, constat că eram într-o stare de spirit bună pentru că m-am referit aşa… la lucruri superficiale, gen tratament facial şi oale de la Amway. Dar, dacă peste partea cu măştile şi cu tigăile poţi să treci relativ repede, ce te faci când este vorba despre oameni? Oare cât de repede poţi să te obişnuieşti cu gândul că un om ţi-a ridicat atât de mult aşteptările despre sine însuşi şi, apoi, tot el, a reuşit în aşa hal să nu le mai atingă?
Şi a cui este vina dacă acest lucru se întâmplă? A lui? A ta? Păi… well… nu ştiu cum este în cazurile normale dar, în cazul meu, tind să cred că este din vina mea. Şi NU, nu am tendinţe de crucificare de aiurea. De asta tre’ să explic:
Cred că mi s-a întâmplat de prea (cu accent pe prea, în cazul în care nu a fost evident) multe ori să cred despre oameni că sunt într-un mod, în modul ăla în care mi s-au arătat. Este foarte posibil ca ei să fi fost în modul ăla în care mi s-au arătat dar,- pentru că nah… aşa facem noi în general-, au mai păstrat şi nişte lucruri numai şi numai pentru ei, lucruri despre care probabil că şi-au propus să le arate mai târziu. Ceea ce nu este o chestie rea, neapărat.
Chestia rea apare în momentul în care eu, într-o naivitate bolnăvicioasă, am impresia despre lucrurile pe care urmează să le arate că sunt bune. Şi, atunci când constat că nu sunt, paf! Aşteptări zdrobite, moarte, late, lipite de pământ!
Bine, mai sunt şi aceia care îţi ridică aşteptările în mod intenţionat, da’ o să-mi explodeze capul dacă mă mai gândesc şi la ăştia acum.
***
Să revenim la optimism. Pozici:
***
Să revenim la aşteptări. Melodie:




(7 voturi, media: 4.57 din 5)








Ma seaca tipul asta de oameni!!! Ca ramai apoi si nici macar nu are de cine sa iti fie dor, pentru ca persoana pe care ti-ai inchipuit-o tu pur si simplu nu exista
“nu are de cine sa-ti fie dor”… sniff…
… so true…
legat de tehnicile de cumparare de la amway sunt doar nishte simple tehnici care “ating” majoritatea oamenilor 80% (cealalata parte le cunoaste sau nu sunt interesati deloc de viata)
Cum ar fi ca sa descrii persoana iubita ca un om care are 2 picioare, 2 maini, 1 cap (mai plin sau mai gol cu ceva),2 sani mai mari sau mai mici (in cazul femeilor)
in comparatie cu:
Este persoana care ma face sa zambesc in orice moment al zilei indiferent cand, eu o vad ca o persoana perfecta indiferent de parerile celorlalti din jur, atunci cand am probleme de orice tip in ea(el) gasesc rezolvarea ne simtim de minune impreuna in orice imprejurare si ipostaza.
Incep sa cred din ce in ce mai mult ca stiu cine esti. Tehnicile de vanzare de la Amway sunt foarte bune, atat timp cat oamenii care le folosesc stiu sa le foloseasca si nu sa afiseze imaginea unei lumi ideale, perfecte, pline de zambete cu dinti mari si albi, o lume FALSA.
Iar oamenii care au ceva in cap despre tehnicile de vanzare isi dau seama imediat ca acelea sunt doar niste tehnici de vanzare. Pentru ca sunt folosite prost si intr-un mod fortat. Si, daca esti cine cred eu ca esti, stii despre ce vorbesc. Daca nu esti, oricum tot cred ca stii
Hai sa nu transformam acest articol in unul despre amway, te rog.
vrei sa te intristez macar putin? acum o ora ieseam din bloc(fusesem acasa in pauza sa mananc) si ma indreptam spre masina. Mai aveam 5 m pana la masina cand, trece unul cu o motocicleta. m uit la el ii admir motocicleta, si bang, zbuf, se izbeste intr-ul logan, si bang , in spate la alt For focus, sare prin aer peste cap, cade intins pe sosea si se lasa linistea. asta se intampla in timp ce eu de la 5 m eram blocat, alb ca varul. Ai fi tentata sa zici alt motociclist nebun si incostinet. NU
O, Doamne
. Si… finalul?
Ala de dupa tacere?
vrei sa te intristez macar putin? acum o ora ieseam din bloc(fusesem acasa in pauza sa mananc) si ma indreptam spre masina. Mai aveam 5 m pana la masina cand, trece unul cu o motocicleta. m uit la el ii admir motocicleta, si bang, zbuf, se izbeste intr-ul logan, si bang , in spate la alt For focus, sare prin aer peste cap, cade intins pe sosea si se lasa linistea. asta se intampla in timp ce eu de la 5 m eram blocat, alb ca varul. Ai fi tentata sa zici alt motociclist nebun si incostinet. NU e asa. Loganul de taxi intorcea pe linia continua si i-a taia t fata la motociclist, acesta a intrat in bara fata a loganului, a sbulberat-o si a fost proiectat in ford-ul parcat ,cam neregulamentar. Partea si mai proasta e ca am sunat la salvare si salvarea a venit in 10 minute in conditiile in care totul se intampla in zona Iasitex (adik la 1 km distanta de statia de salvare). partea buna e ca in 10 min motociclistul si-a revenit partia. urmari: mutiple traumatisme, picior rupt, logan fara fata, ford cu spate indoit motocileta distrusa, si eu printrea altele cu truma psihica, ca am tremurat in drum spre serviciu la volan….Mai vrei tristete?
Nu, nu mai vreau. Multumesc. Este suficienta pentru azi. Daca vreodata mai aveam vreun dubiu in privinta taximetristilor… nu mai am.
Ok trist
Dar daca e sa o luam asa nu ne-am mai bucura, respectiv intrista niciodata pentru “ale noastre”. In fiecare zi au loc accidente si in fiecare zi, in Africa (si probabil nu numai) ,oamenii mor de foame….
Hai meey, mai lasati pretentiile
. Zau ca ajunge sa ma deprime pe mine cand vad atatea “asteptari” de care stiu de ani de zile… Orice fata se asteapta la luna de pe cer de la un altul. De parca ea ar fi perfecta.
Sa va reamintesc un banc: ce gandeste un tip si ce gandeste tipa dupa noaptea nuntii:
El: – Doamne, de-ar fi toata viata cum este acum.
Ea: – In sfarsit, de-acuma pot sa incep sa-l schimb.
…Asta ca sa se inteleaga si cate tzepe luam de la firea voastra capricioasa noi, barbatii
Ultima postare de la Cristi-Produse Apple
Ei, nah! Bine ca sunteti voi chinuiti
Chinuiti?
N-am zis asta, dar e adevarat: fetele ajung in timp sa-si schimbe “asteptarile” precum ciorapii.
Parca-ti mai recomandasem lectura obligatorie pt un suflet feminin cu asteptari prea multe de la viata: Madame Bovary, a lui Flaubert. E buna, ca …deprima!
Cred ca, daca lucrurile ar fi clare intre noi (noi, persoane de sex opus), viata ar fi foarte plictisitoare. Asa… mai un capriciu, mai o negare a faptului ca este capriciu, mai o incercare de intelegere a capriciului… si viata este frumoasa
Deocamdata sunt ok cu optimsmul asta… Madame Bovary poate sa mai astepte putin
neah, ca aicea-i buba: voi (persoanele de sex opus
tot inventati ciurucuri, prin care ajungeti zau sa ne plictisiti. Cand noi avem intr-adevar si chestii mai serioase de omorat timpul: mai un meci de fotbal, o bere cu baietii etc 
Ultima postare de la Cristi-Produse Apple
Si voi, cu fotbalul si cu berea voastra, nu ne plictisiti?
hihi, asa ma pisca limba sa te provoc la oarece “batalie”
Amical, desigur. Dar mi-e sa nu o iei in nume de rau. Mai ales ca astept cu nerabdare sa ma taxeze si …prietenele 
Ultima postare de la Cristi-Produse Apple
Facem un articol separat in care ne… “luptam”
acceptam provocarea
La aaarme, la aaarme
)
Ultima postare de la Cristi-Produse Apple
Tre sa ma consult si cu fetele. Sa vedem la ce chinuri sa te supunem
Deci… cam maine sa fii pe faza 
Tocmai de aia [sa nu fiu off-topic] m-am abtinut si eu sa nu comentez la ideea cu “berea si fotbalul”, desi savurez si eu activitatile astea. [Btw, am constatat cu stupoare ca nu toti barbatii sunt microbisti
]
DAR astept un playground dedicat 
Ma pisca si pe mine limba
playground dedicat it will be
hai meeey, chiar nu vedeti ca aia cu berea si fotbalul a fost bagata special, ca provocare?
Astept tortura! 
Ultima postare de la Cristi-Web Brigazile
[...] tot scris despre aşteptări. Şi am tot scris despre aşteptări. Şi tocmai mi-am dat seama că am tot scris despre aşteptări, dar numai [...]