Undeva, în adâncul sufletului meu, mă simt cinică azi (niciodată nu am mai spus despre mine că sunt cinică). Şi, pentru că nu am (chiar nu am!) cum să spun care este adevăratul motiv, să-l recunosc aici, pe blog, m-am gândit eu să mai demontez nişte iluzii. Însă, înainte de a începe, simt nevoia să accentuez faptul că scriu acest articol în baza unui cinism prezent la nivelul… adâncului sufletului meu şi este foarte foarte posibil ca mâine să nu mai cred ce am scris azi.

Aşadar, să purcedem.

Nu ştiu dacă aţi observat faptul că, în stadiul de fluturi în stomac (da, da, ştiu, sunt obsedată ), oamenii devin mai proşti. Vai, ba nu! Vorbesc urât. Nu, nu sunt mai proşti. „Proşti” este un cuvânt urât. Să-l înlocuim cu sintagma „cu capul în nori”. Da’, în principiu, despre oameni „proşti” vorbim, da? Şi, în baza acestui… cap în nori, se entuziasmează, văd inimioare peste tot, Cupidoni dezbrăcaţi cu arcul după gât, balonaşe etc. Şi, mai ales, este momentul în care descoperă ei că cel care le-a provocat fluturii este THE ONE, este cel care îi completează pentru că DA, ei doi se aseamănă foarte bine.

Faza asta cu asemănarea şi cautarea tuturor chichiţelor care să se potrivească pentru ambii oameni dintr-un potenţial cuplu este culmea! „Vai, dragă, mie îmi place borşul cu fasole.”, „Vai, dragă, şi mie îmi place borşul cu fasole!”. Gata, v-aţi găsit. Dintre toţi oamenii de pe Pământul ăsta, tu l-ai găsit pe cel căruia îi place borşul cu fasole, la fel ca şi tine. Doamne, ce vă potriviţi. Cât de bine semănaţi. Cui altcuiva îi mai poate plăcea borşul cu fasole? Nimănui! E unic! Clar!

„Îmi place Camil Petrescu (aveam eu o obsesie în liceu)”. „Şi mie îmi place Camil Petrescu”. Gata, clar! Luaţi-vă! Sunteţi mult prea asemănători.

„Eu sunt… Taur”. „Şi eu sunt Taur”. Doamne, doi Tauri!!! E un semn! Voi sunteţi!

„Mă cheamă… Boris (că tot e la modă )”. „Şi pe bunicul meu îl cheamă Boris” Vai!!! Coincidenţă! Ce romantic! Gata! E jumătatea!

„Ce faci acum?”. „Urlu la lună” „Da? Şi eu”. Vai! Superb! Vă potriviţi! Pentru toată viaţa!

Acum chestiile astea nu ar fi mare brânză, dacă nu ar apărea alte chestii care să ridice semne de întrebare. În momentul în care tragi concluzia că vă asemănaţi pentru că vă place acelaşi tip de îngheţată, dar nu tragi concluzia corectă atunci când îţi spune, de exemplu, că nu-i plac copiii, începi să devii naiv. În momentul în care îţi spune trei cuvinte drăgălaşe, exact cele pe care îţi doreai să le auzi, dar trece pe lângă tine faptul că, de exemplu, este de acord cu o very open relationship (în timp ce tu, clar, nu eşti), atunci cred că mai degrabă se potriveşte cuvântul „prost” decât sintagma „cu capul în nori”.

Adevărul este că nu ştiu unde am vrut să ajung cu articolul ăsta. Cred că trebuia să-mi dezvălui cumva, în vreun fel, cinismul din adâncul sufletului meu azi…

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare