Când mă simt eu bine (sufleteşte) devin acidă. Acum mă simt bine (sufleteşte). Şi am ceva de spus.

Observ de la o vreme şi cred că am observat toată viaţa mea, dar abia acum mi-a sărit aşa tare în ochi – pentru că mă simt bine (sufleteşte ) – că este mult mai uşor şi mai comod pentru unii oameni să vorbească în clişee, să folosească limbajul de lemn sau să facă exces de locuri comune (da, da, ştiu, sunt şi vreau să mă dau deşteaptă, acesta fiind motivul pentru care am folosit sintagma „locuri comune” ; pentu ca voi, cei care sunteţi cu adevărat interesaţi de debitările mele, să căutaţi acum cu un ridicat interes şi pe unde apucaţi această sintagmă. Dacă, totuşi, nu aveţi chef să căutaţi, don’t worry , o să înţelegeţi şi fără să-i cunoaşteţi profunzimile semantice).

Este extraordinar cum, în urma unei… altercaţii verbale, cel care simte că nu mai are argumente pentru a-şi susţine punctul de vedere dă o replică ce, pur şi simplu, te face să taci îndoindu-te fie de capacitatea lui de argumentare, fie de incapacitatea lui de a recunoaşte că a greşit: „Este părerea mea”. Really? Chiar este părerea ta? Şi eu care credeam că e a mea. Şi, dacă este părerea ta, nu poate fi combătută? Pentru că e a ta sau pentru că tu eşti un mare om?

Mergând mai departe pe firul aceluiaşi exemplu, interlocutorul nostru, cel care are o părere (a lui!) poate să mai emită un alt clişeu: „Toţi oamenii sunt subiectivi”. No shit? Şi eu care credeam că suntem nişte roboţi umpluţi cu raţiune. Şi, dacă toţi oamenii sunt subiectivi, eu ce tre să fac? Să nu mai spun ce am de spus pentru că cel cu care vorbesc e subiectiv?

Alte exemple: întotdeauna o idee este genială, inundaţiile fac ravagii, accidentul este mortal, autorităţile dau dovadă de neînţelegere, în România trăim şi asta ne ocupă tot timpul, această epocă este a vitezei, lucrurile sau persoanele plăcute te fac să te simţi ca într-o a doua familie, parlamentarii dorm în Parlament, căldura este infernală etc.

O altă idee plină de lumină pentru mintea mea, o idee ce o primesc drept „sfat” de la o vreme, este aceea că „să nu crezi că o să găseşti pe cineva EXACT cum îţi place ţie şi cu care n-o să te cerţi niciodată. Important este să ştiţi să treceţi împreună”. Ei, da? Chiar? Şi eu care, în naivitatea mea, credeam că o să gasesc omul perfect alături de care să trăiesc într-un adevărat puf.

Da, da… şi încă una: „O să se întoarcă roata”. Acuma dacă stăm să analizăm ROATA … nu ştiu dacă roata se întoarce. Adică ea se rostogoleşte, dar merge mai departe. Doar dacă e o roată de la maşină care este ajutată de un volan pentru a se întoarce. Dacă nah… este o roată singură, nu prea am şanse să se întoarcă exact pe unde a mai trecut o dată. Tre să spun: MĂ LAŞI?

Am uitat ceva?

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare