Voi încerca să pun cap la cap tot ce am în cap în momentul ăsta într-un stil care nu îmi aparţine. Îi aparţine lui, om pe care îl apreciez pentru stilul inventat şi pentru că şi atunci când e trist tot vesel pare. Şi pentru că mi-a adus aminte de Prostu’ cu Jeepu’ de pe Drumul Vieţii de aseară.
***
Prostu’cu Jeepu’ care coborai aseară Drumul vieţii, tu crezi că, dacă ai Jeep, se schimbă regulile de circulaţie pentru tine? Tu crezi că tu nu mai tre’ să te opreşti şi să stai locului ţapăn acolo, pe vârful dealului, dacă mă vezi pe mine venind din vale? Pentru că este evident că m-ai văzut. Mi-am dat seama atunci când te-ai apucat ca dobitocul Pământului să îmi dai şapte sute douăzeci şi patru de bliţuri în ochi. Ca să te văd şi eu. Ca să te văd şi ce să-ţi fac? În afară de să constat că eşti prost.
Să-ţi explic o treabă; tu, dacă stai în Jeepu’ tău mare, ai o viziune distorsionată asupra realităţii: lucrurile nu sunt mari, aşa cum le vezi tu. Lucrurile sunt mici şi înguste. Nu te flata! Poţi să te gândeşti şi la lucrul ăla mic şi îngust la care te gândeşti acum, dar eu te sfătuiesc să te gândeşti la Drumul vieţii. Care este mic şi îngust. Şi tu, pentru că nu se schimbă regulile de circulaţie pentru tine, tre’ să dai prioritate. Nu să-mi bagi faruri în ochi şi să accelerezi.
Pentru că ai văzut şi singur ce se poate întâmpla: eu sunt a dracului (mai ales dacă nici nu sunt în apele mele) şi sunt în stare să ma opresc în mijlocul drumului, să-mi blochez uşile şi să ridic din umeri. Şi să mă uit la tine cum înjuri şi dai cu spatele până în vârful dealului, acolo unde trebuia să stai ţapăn de la început.
***
Îmi cer scuze de la cei doi care purtau o conversaţie inocentă, dar care m-a făcut pe mine să izbucnesc.
Cum să iubeşti mai mult după ce ai înşelat? Ăsta să fie oare secretul amplificării iubirii? Înşelatul?
Nu iubeşti mai mult după ce ai înşelat. Doar ai un puternic sentiment de vină care te determină să îl copleşeşti pe celălalt cu atenţii şi cu iubire închipuită. Celălalt, neştiutor fiind, se va simţi, într-adevăr, mult mai iubit. Dar, dacă tu ai puţină moralitate în tine, nu vei suporta minciuna. Dacă nu ai moralitate, o vei suporta.
***
De ce oare văd clişee peste tot prin jur? Doamne Dumnezeule, azi am văzut unul pe pachetul cu şerveţele!
De ce tre’ să-mi amintească mie şerveţelele „Puff” că „Părerea mea contează!”? Da, da, asta scrie pe pachet: „Părerea dumneavoastră contează!” Mă gândeam că poate au ataşat şi ceva chestionar de feedback… că altfel nu-mi pot explica de ce este scris asta acolo. E sloganul lor? Vai de mine! Pe lângă informaţiile despre 150 de bucăţi în cutie şi serveţele cu două straturi, printre altele, aflu şi că părerea mea contează!
Mulţumesc, producători de şerveţele Puff!
***
De ce, după ce constaţi că „dragostea durează trei ani”, tot te mai gândeşti să rămâi? Să faci compromisuri în continuare… să treci peste lucruri importante pentru tine… să închizi ochii. Din inerţie? Din singurătate? Din ce?
***
Melodie:




(10 voturi, media: 4.40 din 5)







O mica intrebare….De ce dragostea dureaza numai trei ani?…Si inca ceva…Nimeni nu e perfect asa ca parerea mea este ca intr-un cuplu trebuie facute si compromisuri…Am dreptate sau nu?
Ultima postare de la Claudiu-Despre mine
din confort
@Claudiu: am explicat eu printr-un articol de ce dureaza dragostea trei ani… metaforic vorbind.. nu mai stiu pe unde e articolul. Si cand ziceam “compromisuri” ma refeream la cele care nu pot fi facute la nesfarsit.
@Ionut: confort de care? Ca emotional nu stiu daca e…
@Ines as vrea si eu sa vad articolul ala pentru ca s-ar putea sa am cu ce sa te contrazic…
Ultima postare de la Claudiu-Despre mine
pui in balanta:
1. relatia curenta: cunosti omul, viciile, minusurile, plusurile (ca de undeva o fi rasarit soarele), cum sa-l manipulezi si sa-l scoti din sarite, la nevoie, ai invatat sa auzi doar ce vrei si sa spui ce trebuie.
toate acestea au necesitat timp, rabdare, energie, rabdare, vointa, rabdare, studii, framantari.
adesea lacrimi, daca ti-a pasat, nu construiai e dragul constiintei impacate.
e o relatie in care ai investit atat de multe, de la care ai primit ceva in schimb, oricat de infim ar fi.
2. relatie noua, cu aceleasi perspective, cu o curba de invatare egala, dar pentru alt set de mofturi si lipsa garantiei ca “nu va fi mai rau”.
o iei de la inceput, entuziasm, fluturasi, gazute si te apuci sa construiesti iarasi o casa pentru unul, care constati mai apoi ca tot doi sunteti (scuze de pesimism)
Mda… mai edificator decat atat nici nu putea fi. Cred ca asta e explicatia. Oricat de pesimist suna, ai dreptate…
Eu cred ca ceea ce te determina sa vrei sa-ti calci pe inima, sa faci in continuare compromisuri desi stii ca nu le merita si ca nu vor avea nici o finalitate care sa te multumeasca, este tocmai faptul ca esti mult prea plin de dragoste, de bunatate, sinceritate si naivitate, o groaza de calitati care insa nu pot fi apreciate de cineva care nu le cunoaste, care e diferit. Si nici macar nu e vina lor ca sunt altfel.
Dar, nu-i problema.Vorba cuiva…toate razele iubirii tale care nu au putut patrunde in altii ca sa-i lumineze sau sa le faca intunericul mai misterios,se vor rasfrange si se vor reintoarce in tine, pt ca stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapaile lor numai caldura..
“De ce, după ce constaţi că „dragostea durează trei ani”, tot te mai gândeşti să rămâi? Să faci compromisuri în continuare… să treci peste lucruri importante pentru tine… să închizi ochii. Din inerţie? Din singurătate? Din ce?”
din comoditate. se pare ca e mai bine cu un rau cunoscut, decat sa te apuci sa cauti altceva in momentul in care simti ca nu mai merge bine. am intalnit modu’ asta de gandire si sa fiu a dreaq daca il inteleg!
@Smaranda: ce frumos ai zis…
@Octav: eu il inteleg. E ceea ce zicea Ionut mai sus. Din nefericire.