Gând 1

Am mai vorbit până acum despre diferite mirosuri care îţi aduc aminte de diferite ipostaze ale vieţii tale, de momente, de persoane, de lucruri frumoase sau de lucruri pe care ţi-ai fi dorit şi ai crezut că le-ai uitat.

Am observat un lucru ciudat: parfumurile care nu îmi aparţin şi care nu îmi sunt specifice se „lipesc” imediat de mine, de parcă amintirea cuiva ar dori neapărat să-mi rămână în piele pentru cât mai mult timp posibil. Şi nu, nu mă refer numai la persoane de sex masculin, la oameni care trebuie să-mi rămână în minte în sensul ăla sau la lucruri… profunde pe care ai putea să le faci pentru a-ţi imprima în piele un anumit parfum.

De exemplu, în momentul de faţă, am imprimat în mâini parfumul lui Lore. Pentru că am îmbrăţişat-o. Pentru că pleacă . Sniff.

Cred că mai rău şi mai obsedant şi mai… bântuitor este parfumul cuiva despre care nu vrei să-ţi aminteşti, parfumul ăla care îţi intră până adâncul creierului, de care nu poţi să scapi nici cu toate duşurile din lume, parfum care, atunci când credeai că ai reuşit să ţi-l scoţi din piele şi din minte şi din suflet şi din TOT, apare, din greşeală şi într-un mod bolnăvicios de firesc, de parcă lângă tine îi era locul dintotdeauna.

Aştept cu nerăbdare următorul parfum din viaţa mea. Unul… ne-bântuitor…

Gând 2

Cred că ţine tot de (celebrele de acum) aşteptări sau poate că ţine de entuziasmul cu care privesc eu lucrurile de obicei sau poate şi puţin din faptul că am tendinţa de a-mi stabili oameni-model şi situaţii ideale. Încă nu am identificat cauza, dar cert este că am tendinţa de a admira anumite cupluri.

Există nişte cupluri în viaţa asta (sau, în fine, existau) despre care eu chiar am crezut că au super relaţia ideală. Mă uitam aşa la ei… admirativ şi îmi spuneam că aşa vreau şi eu. Mi se părea că trăiesc într-o lume a fluturaşilor şi a înţelegerii şi a iubirii absolute şi a balonaşelor şi a inimioarelor şi a pufului. Şi, periodic, aceste modele îmi sunt dărâmate; în momentul în care aflu lucruri din cele mai urâte care se întâmplă, de fapt, în spatele pufului şi a inimioarelor şi a balonaşelor.

Şi atunci nah… mă întreb şi eu ca omu’ naiv: oare nu există un cuplu din ăsta pe care îl am eu în cap?

Gând 3

Oare ce mai face Daria? Vă este dor de ea? Presupun că, dacă nu mai dă semne de viaţă, încă este în dubii: să-l lase să plece? Să nu-l lase? Of, Daria, ori îţi pleseşte capul într-o zi, ori te concentrezi în altă parte…

Gând 4

Melodie care mă obsedează. Mulţumesc, Ioana

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare