Eu sunt un om care se entuziasmează foarte repede. Şi, pe lângă faptul că se entuziasmează foarte repede, nu are obiceiul de a ridica din sprânceană () atunci când aude ceva ce poate pentru alţii ar părea nerealist. În unele situaţii, acest obicei de a nu ridica din sprânceană poate duce la dezamăgire pentru că, pe baza unui entuziasm suspect (pentru unii), aşteptările se ridică atât de mult, uneori mult mai mult decât situaţia reală, încât, atunci când situaţia reală se întâmplă, am impresia că este un mare… fâs. Sau nah… exagerez… nu este un mare fâs, dar nu este aşa cum mi-am imaginat şi, prin urmare, încep să mă gândesc că ori eu am o problemă, ori persoana ce mi-a ridicat aşteptările are o problemă.

Prin urmare, în finalul finalului, constat că pentru mine nu funcţionează tehnicile de vânzare ale unui produs bazate pe zâmbete exagerate şi promisiuni energice. Deoarece, constat eu, sunt întocmai unui copil: cred şi mă aştept ca ceea ce mi se promite să fie real şi, când constat că nu e real, mă bosumflu.

Acesta este motivul pentru care, atunci când mi se spune că, după aplicarea unei anumite măşti de faţă, îmi voi simţi faţa mult mai liberă, mult mai curată, mult mai uşoară, mult mai luminoasă, mult mai…, în mintea mea se creează imaginea feţei mele care seamănă cu un bec, care este atât de uşoară încât nici n-o mai simt în partea din faţă a… capului şi la care nimeni nu ar putea să se uite (pentru că este mult prea frumoasă şi prea luminoasă). Dacă nu aceasta este realitatea după ce mi-am dat jos masca respectivă, atunci spune-mi, pur şi simplu, că, după aplicarea măştii, voi avea un ten mult mai hidratat şi mai sănătos. Şi gata. În felul ăsta, mi-ai adus aşteptările la nivelul real.

O altă problemă o am cu produsele Amway. De fapt, cu tehnicile de vânzare ale produselor Amway. Când îi auzi pe oamenii ăia vorbind, ai impresia că deţin secretul fericirii absolute: totul este un zâmbet, peste tot prin aer pluteşte sănătatea, mulţumirea sufletească, iubirea şi banii. Eu, ca un om credul ce sunt, CRED. Şi apoi realizez că, de fapt, un anumit fard nu mă face să radiez de frumuseţe, o anumită carte nu mă face să fiu mai deşteaptă sau mai sociabilă, o anumită oală nu face mâncare singură, un anumit gel de remodelare corporală nu te face cu 10 cm mai subţire într-o lună… etc. Dacă mi-ar spune de la început: “Sunt nişte produse bune, mai bune decât cele de pe piaţă, care te fac să te simţi puţin mai bine şi care îţi acordă un oarecare confort… şi atât”, ar fi mult mai bine pentru mine. Nivelul aşteptărilor mele ar fi unul real.

Cred că am început să cred că aproximativ toate lucrurile şi toate aspectele din lumea asta pot fi vândute. Prin urmare, entuziasmul meu debordant ar trebui puţin limitat. Totuşi, există un singur lucru pe lumea asta de care sunt foarte sigură (, măcar unul să existe) şi despre care ştiu că, oricât de mari mi-ar fi aşteptările, se poate ridica mai sus decât ele.

Gata, am încheiat optimist, pot să fiu fericită.