Ieri am auzit toată ziua vorbindu-se despre Lonely Planet la radio. Am auzit şi azi dis-de-dimineaţă şi, până la urmă, am devenit şi eu curioasă cu privire la acest Lonely Planet.

Aşadar, Lonely Planet doreşte să fie un ghid turistic on-line, ghid ce are şi o secţiune denumită „Travel Stories” unde oamenii de rând care au vizitat anumite ţări au posibilitatea de a-şi povesti experienţele trăite şi, astfel, ceilalţi pot învăţa din întâmplările lor.

Mi-am petrecut trei sferturi din timpul pe care îl petrec în maşină ascultând la radio despre super-ştirea că, în Lonely Planet, România este prezentată într-un mod foarte sumbru: de exemplu, turiştii sunt sfătuiţi să îşi ţină genţile în faţă pentru că, aparent, aşa fac toţi românii care doresc să se protejeze de furturile iminente. Se pare că, dacă îţi ţii geanta în spate, este un SEMN că eşti turist; oamenii mai sunt avertizaţi şi în privinţa taximetriştilor din Bucureşti care fie nu dau drumul aparatului de taxat, fie recurg la diferite metode pentru ca drumul să fie mai lung, sau cu privire la chelnerii care „îmbogăţesc” nota de plată. Lucruri aproximativ adevărate. Sau… să reformulez: lucruri adevărate, dar care nu se întâmplă numai în România.

Auzind această ştire de nenumărate ori prin diverse căi media şi comparând, mai apoi, cu impresia lăsată de acest site, am avut tendinţa de a completa acea „zicală” după care mi s-a tot spus că se ghidează jurnaliştii: „Dacă un câine muşcă un om, nu avem de-a face cu o ştire. Dar, dacă un om muşcă un câine, abia aceea este o ŞTIRE”. Completarea mea ar fi: „Şi dacă nici câinele, nici omul nu vor să se muşte între ei, atunci noi PUTEM să-i facem să se muşte. De dragul ştirii”.

Pe site-ul respectiv sunt foarte puţine „travel stories” legate de România iar unele idei evidenţiate acolo sunt chiar drăguţe; chiar reiese că oamenii s-au simţit bine în atmosfera pe care au perceput-o ei ca fiind tipic românească:

“Maybe when hitchhikers die and go to heaven they find themselves in Maramureş – a place where drivers actually stop, and the people are remarkably generous. But if you do get stuck at night, one person told me, you can knock on any door. You’ll be given a room and food in exchange for a little money.”

Este adevărat că sunt prezentate şi lucruri mai puţin frumoase (majoritatea în legătură cu Bucureşti) dar, după părerea mea, ideile de bază ar fi:

1. Câteva “travel stories” nu pot evidenţia impresia generală a străinilor despre România. Chiar dacă prezintă lucruri pozitive, chiar dacă prezintă lucruri negative.

2. România nu este singura ţară căreia îi este reliefată şi o faţă mai urâtă pe acel site.

3. Ne plângem degeaba. Că aşa ne-am obişnuit.

S-ar putea să-ţi mai placă şi:

• Nu am găsit articole similare