A fost un BlogMeet foarte fain. M-am simţit super. Nu mă aşteptam. Nu mă aşteptam pentru că am mai fost la două BlogMeet-uri care, din diferite motive, nu au fost aşa de faine.

Mi-a plăcut că a venit o grămadă de lume (nu am lista… o voi avea… dar probabil că va fi destul de târziu şi nu o voi mai publica… dar sunt convinsă că nu blogul meu este punctul de reper şi că veţi da peste listă pe alte bloguri, dacă veţi dori). Nu mi-a plăcut că am stat prea puţin şi într-un colţ. Da’ eram la “masa VIP-urilor”, cum au spus unii. Kidddin’, toţi suntem egali.

M-am aşteptat, aşa cum s-a mai întîmplat de cel puţin două ori, să aud vorbindu-se despre:

1. Cum să faci bani din AdSense
2. Bloggerii care pun filmuleţe de pe youtube si fac copy/paste
3. Un ANUMIT blogger al cărui nume nu o să-l dau
4. Marketing/Advertising/PR şi alte domenii la care credem că ne pricepem
5. Trafic
6. Cuvinte necunoscute mie

Nu am vorbit despre asta decât parţial şi pe un ton normal, fără superiorităţi sau “sfaturi”. Şi asta mi-a plăcut. Mi-a plăcut că a fost o întâlnire între oameni, nu între bloggeri.

Cea mai importantă persoană a serii a fost, pentru mine, soţia lui Marius Sescu pentru că m-a făcut să-mi dau seama că nu trebuie să îmi pară rău pentru o decizie pe care am luat-o (asta apropo de postul anterior ). Bine… a mai fost şi Monoranu care m-a întrebat de ce nu plec în Bucureşti… lucru care m-a pus pe gânduri… AGAIN!

Îmi pare rău că nu am socializat cu mai mulţi dar, pentru prima dată, chiar îmi pare bine că am fost la un BlogMeet. Sper să nu se supere cei care au organizat BlogMeet-urile trecute. Felicitări lui Ciprian! Aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, unul dintre motivele pentru care scriu pe blog, în continuare, ar fi “evadarea” din nişte acţiuni care nu prea îmi fac plăcere şi care s-au transformat într-o rutină insuportabilă şi “descotorosirea” virtuală de nişte minţi înguste; toate acestea fiind adunate sub denumirea sugestivă de “servici”. Se pare că şi această întâlnire a avut acest efect.

A! Şi dacă vreodată cuiva îi vine vreo idee de proiect comun, count me in! Sunt o persoană foarte implicată şi, mai ales, nu cer bani! “Voluntariat” is my middle name! *Această afirmaţie nu a fost şi pentru o anumită doamnă care mai intră din când în când pe acest blog, atunci când dă search pe google unei anumite sitagme ce conţine şi cuvântul “dans”. Dumneavoastră v-am cerut bani. Că nu mi i-aţi dat, asta e partea a doua. A fost un voluntariat silit.

Acum că mi-am spus şi oful (care nu avea nicio legătură cu această întâlnire), mai spun o dată că mi-a plăcut foarte mult. Şi ma duc la somn. Noapte bună!