De vreo doua saptamani incoace, am tot observat un fenomen foarte interesant: in lista mea de messenger tot cresteau statusurile cu textul “@ work”. Mooooama, ce ciuda imi mai era cand citeam atatea “@ work”-uri in timp ce eu inca mai trimiteam CV-uri dupa CV-uri pe e-jobs.
Acum, in sfarsit, imi pot pune si eu acelasi status (in masura in care am timp sa stau asa de mult pe messenger)!!! De vreo cinci zile am intrat in “campul muncii” si este obositor, enervant, sacaitor sa ma trezesc in fiecare dimineata la 7.30, sa nu mai am timp de aproape nimic sau sa nu mai fac aceleasi lucruri pe care le faceam pana acum.
Una peste alta, insa, este fain si imi place ca sunt tot timpul “in priza”. La partea cu super – epuizarea din fiecare seara mai trebuie sa lucrez, dar ma gandesc ca, in toata viata pe care o am inainte, o sa reusesc sa ma acomodez
.











[...] doilea început a fost aici, primul „de la capăt” aici şi al doilea „de la capăt” aici. Între timp, au mai apărut [...]
Asta-i partea faina la orice loc de munca, e muuult mai bine sa fii epuizat de munca decat plictisit de stat degeaba