Unii fac live blogging, eu o să fac live jobing. Pentru că am o to-do-list mare de un kilometru și pentru că am nevoie de galerie pentru a o duce la îndeplinire și pentru că funcționez foarte bine atunci când îi mai spun cuiva ce am de făcut (e ca în cazul fumătorilor care vor să se lase du fumat: trebuie să mărturisească acest lucru cuiva pentru a ști că este cineva care îi monitorizează), o să facem așa:

Eu îmi pun aici to-do-lista și, pe măsură ce reușesc să bifez ceva, voi tăia punctul respectiv. Evident, pe parcursul zilei, se vor mai adauga și alte sarcini, pe care le voi însemna cu cuvântul ”NOU”.

Știu că unele sarcini nu sunt inteligibile pentru toată lumea, dar este prea complicat să le explic, așa că va trebui să le luați ca atare. Deci să începem:

Felicia

Trendsetter 2010

1. de sunat fetele câștigătoare
2. de sunat la magazine pentru ok (pentru că e sunat parțial)
3. de trimis notificări (după ce am primit ok-ul)
4. PV-uri haine și o chestie de calculat pt. fete
5. ecusoane fete

2010 Fashion Trends

1. invitații pentru bloggeri
2. de sunat la magazinele participante la fashion show
3. de vorbit cu Sephora
4. autocolant + people stopper
5. de programat spotul radio pe stația internă
6. de lămurit faza cu rezervările

NOU: de contactat Essencia

NOU: mailuri Jolidon, Ani’s, Carrefour: ziua când venim după ținute

Nou: comunicat de presă

Altele

1. de completat chestionarul UAIC
2. de contactat precarele cu contractul expirat
3. contract Mummy Art
4. reminder dna Pavel: decorațiuni de Valentine’s

NOU: corecturi pe site (magazine schimbate)

NOU: de făcut poze la intrarea din stânga

NOU: de numărat premiile instant rămase

NOU: update site promoție Benvenuti

Studenți

1. de corectat cele cca. 100 98 95 92 25 15 20 21 8 5 proiecte rămase

Master

1. de pus cap la cap proiect Fârte
2. proiect Stănciulescu
3. de găsit un coleg care să ducă și proiectul meu azi (mulțumesc, Adriana )

iXld

1. știri pe site
2. început chestia cu linkurile

Altele pe care nu știu unde să le incadrez

1. DE PLĂTIT LEASINGUL!!!
2. de rezervat bilete pentru Paris

Atât. Deocamdată. Wish me luck!

Sunt în perioada în care corectez. De data aceasta, însă, am fost destul de bine inspirată și am ales să nu mai corectez lucrări, ci teme mai interesante (acum fie vorba între noi, sper să fie la fel de interesant și pentru cei care fac aceste teme ).

Dintr-o temă în alta, am dat peste o afirmație care m-a trăsnit. Probabil pentru că nu mă mai gândisem de mult la ea sau probabil pentru că nu cred că am formulat-o vreodată așa de bine (cum a formulat-o altcineva), încât să-mi stea așa de clară în fața ochilor:

”Foarte greșit să conștientizezi fericirea. În momentul în care îți proiectezi fie și în gând faptul că ești fericit,  vine o greutate și îți clatină din rădăcini echilibrul greu atins.”

Nu cred în entități supreme care vor să facă în așa fel încât echilibrul fericire-nefericire să fie în permanență atins, dar cred în capacitatea incredibil de diabolică a creierului nostru de a înclina balanța spre nefericire, deși, în mod logic și rațional, nu ar avea motive să facă așa ceva.

Și mai cred (sau, în fine, nu cred neapărat, doar constat) că unii dintre noi nu știu să-și trăiască frumos fericirea și, prin urmare, își construiesc o nefericire din nimic pentru că așa li se pare lor că este mai bine și ei sunt mai în siguranță.

Da, cred în zicala conform căreia ”Omul când n-are probleme, și le face”.

P.S. Prea multe campanii de marketing, proiecte pentru master și teme de corectat, toate la un loc și în același timp, creează nefericire .

Nu am niciun subaltern, dar ieri mi-am dat seama că, totuși, colegii mei mă iubesc. Nu știu ce altă explicație aș putea să dau faptului că au sărit imediat să mă ducă în celălalt colț de oraș pentru că mie nu mi-a mai pornit mașina.

Anyway, dacă ești șef și ți-ai pus această întrebare, dar nu ai găsit încă un răspuns sau dacă ai avut ceva bănuieli, dar nu ai știut cum să le probezi, uite câteva indicii care ar putea să te ajute să îți dai seama dacă angajații nu te iubesc:
Restul… »

Restul… »

Se pare că nu am reușit să fentez momentul la nesfârșit și, prin urmare, într-un mod total neoriginal, voi face și eu retrospectiva anului 2009.

Și, ca treaba să fie neoriginală până la capăt, îl voi copia pe Gabi cu o nesimțire nemărginită și voi face o înșiruire a lucrurilor pe care le-am făcut în 2009 și pe care nu le-am mai făcut până acum. Gabi are 100, eu nu știu dacă reușesc să-l ajung… dar să vedem:

Restul… »

Zilele astea sunt total antisocială.

Deși am spus în stânga și în dreapta că voi fi disponibilă și gata de atac și de ieșit în oraș, se pare că am ales să profit de zilele libere pentru a mă împrieteni mai bine cu patul și pentru a face cele două lucruri pe care în ultimul timp le-am făcut pe fugă și niciodată combinate: să citesc și să mă uit la seriale.

Și pentru că încă nu sunt pregătită să vorbesc despre Peștera lui Saramago (”nu sunt pregătită” este un mod subtil de a spune că nu m-am prins care era faza cu peștera și cum ”trei femei și trei bărbați” ”suntem noi”, în condițiile în care ei erau două femei și doi bărbați, eventual trei femei și doi bărbați sau două femei și trei bărbați, dacă calculăm și copilul nenăscut și al cărui sex încă nu se cunoaște), voi vorbi despre seriale.

În două zile am dat gata două serii din Being Erica, un serial care, aparent, vorbește despre călătoriile în trecut dar, mai profund de atât, vorbește despre alegerile pe care le facem în viață, alegeri care ne fac să fim ceea ce suntem, în final; vorbește despre alegerea căii cele mai ușoare, chiar dacă nu este decât calea confortabilă, nu cea bună; vorbește despre puterea de a spune nu, chiar dacă acest cuvânt scurt poate răni oameni; vorbește despre psihiatri țicniți și cu probleme umane și telurice.

Și vorbește despre muzică frumoasă și obsedantă, ce ajunge să fie ascultată non-stop de mine:

Da, știu, nu e ca și cum nu ați mai auzit/citit urări de Crăciun până acum. Pun pariu că ați primit același sms de cel puțin două ori sau același mass-message de cel puțin 7 ori. Totuși, o să fiu și eu la fel de previzibilă ca și toți ceilalți și o să vă spun ceva drăgălaș (cred eu).

Anul ăsta cred că am întâlnit cei mai mulți, mai interesanți și mai frumoși oameni, așa cum nu am mai întâlnit încă de pe vremea când eram studentă și mă plimbam peste tot prin țară.

Și, chiar dacă fizic nu am cum să fiu alături de toți cei pe care i-am întâlnit și cu care am interacționat cumva, știu că am reușit să ne lăsăm reciproc urme frumoase în viața noastră.

Și, chiar dacă nu reușesc să-i cuprind cu gândul pe toți cei care mi-au făcut anul mai frumos, care m-au făcut să-mi dau seama că ceea ce fac și spun contează pentru cineva, care m-au ajutat să trec peste momente deprimante, știu că fiecare om în parte care mi-a fost alături a contribuit la sentimentul de împlinire pe care îl simt în momentul ăsta.

Restul… »

(Aproape) în fiecare vineri facem o chestie foarte deșteaptă; se numește cineforum și presupune întâlnirea unor oameni deștepți care, după ce vizionează împreună un film deștept, poartă o conversație deșteaptă care, evident, ajunge la extrapolări la fel de deștepte.

Acum, nah… ”facem” este mult spus, având în vedere că eu, din cauza orelor la master, nu prind niciodată filmul, drept pentru care nu pot lua parte cu adevărat nici la conversațiile de la final, dar trebuia să spun ceva care să mă facă și pe mine deșteaptă .

Anyway, una dintre aceste discuții a dus la meditația conform căreia, în ziua de astăzi, avem o tendință mult mai mare de a ne folosi de oameni pentru a obține un beneficiu. Și nu mă refer neapărat la tendința de a călca peste orice și oricine pentru a ni se întâmpla nouă lucruri bune, ci la aceea de a nu mai ajuta oamenii necondiționat, așa cum… nu știu cine (sincer) făcea, ci de a ne implica pozitiv în viața lor, numai dacă avem și noi ceva de câștigat de pe urma acestei implicări.

Oare așa o fi?

Nu știu sigur, dar cert este că această meditație m-a făcut să mă gândesc sincer la lucrurile bune pe care le-am făcut sau le fac eu pentru alții și să recunosc, la fel de sincer, că unele dintre ele le fac pentru că am și eu ceva de câștigat.

Și m-a mai făcut să mă gândesc la faptul că niciodată nu am sunat pe cineva doar pentru a vedea ce mai face, după cum niciodată nu am trimis un mail/abordat pe cineva pe mess doar cu scopul de a vedea cum îi mai merge viața. La rându-mi, mi se pare ciudat dacă cineva face acest lucru cu mine și întotdeauna aștept să văd care-i faza și ce vrea de la mine după ce îmi adresează întrebarea ”ce mai faci?”. Am I weird?

Totuși, exact atunci când credeam eu despre mine că sunt cel mai rău om de pe Pământ din cauza acestor tendințe ale mele, mi-am dat seama că încă nu am fost plătită pentru seminarii, iar acest lucru nu a adus nici măcar o umbră de deranj în conștiința mea .

So, dacă tot suntem în preajma Crăciunului: când a fost ultima dată când ați făcut ceva pozitiv pentru cineva, necondiționat, fără beneficii de pe urma bunătății voastre?

P.S. Fără vreo legătură strânsă, melodia pe care am ascultat-o ieri 6 ore fără să mă opresc și pe care se pare că o ascult și astăzi într-un mod la fel de înverșunat:

Când lucrezi într-un centru comercial, este imposibil să nu simți spiritul Crăciunului. Când faci marketing pentru un centru comercial, adică atunci când tu contribui la construirea acestui spirit, ești mult mai norocos pentru că îl simți cu aproximativ două săptămâni înainte ca el să fie simțit de toți ceilalți.

Totuși, atunci când acest spirit începe să se manifeste de timpuriu, începi să faci lucruri ce îi vor determina pe ceilalți să-ți privească suspicios sănătatea mintală și să-ți pună la îndoială vârsta.

De pildă, atunci când agăți șosete cu Moș Crăciun de toate ușile și apoi le umpli cu acadele de ciocolată, oamenii se vor bucura, într-o primă fază, dar apoi, când vor constata că starea ta avansează până la a agăța cârlige cu oameni de zăpadă de orice persoană care îți intră in birou, vor începe să-ți caute prin dulap sursa de cârlige pentru a o ține departe de tine.

Mai mult, atunci când vor constata că ți-ai înlocuit cana branduită cu numele centrului comercial cu una branduită cu… reni, vor începe să ridice din sprânceană. Totuși, altitudinea supremă a sprâncenii va fi atinsă în momentul în care vei afirma că ”s-a spart spiritul” atunci când ai ciobit cana respectivă.

Capacul s-ar putea să fie pus în momentul în care îți comanzi de pe site-uri cercei și broșă în formă de om de zăpadă și îi porți cu hainele tale elegante cu care vii zi de zi la birou și nu înțelegi de ce oamenii se dezarmează când vin la tine. De fapt, înțelegi tu ceva, dar nu reușești să-ți dai seama care este cauza pentru că te mai ajută și calendarul roșu cu om de zăpădă agățat de geamul din spatele tău. Să nu mai vorbim despre momentul în care îți sună telefonul iar soneria l-ar introduce în spiritul Crăciunului până și pe Scrooge.

Asta adică (e cu dedicație pentru Alex ):

P.S. În această zi fericită, ne ridicăm cu toții solemni, ne prosternăm în fața conducătorului iubit al centrului comercial și îi urăm la mulți ani!

Zilele Marketerului este un eveniment ajuns la ediția a doua care se pare că se îmbunătățește, atât din punct de vedere al temelor adoptate, cât și din punct de vedere al targetului; dacă anul trecut el era adresat doar studenților în ani incipienți de la FEAA, anul ăsta evenimentul va fi deschis și elevilor de liceu (în special clasele a XI-a și a XII-a).

De asemenea, evenimentul este deschis și masteranzilor FEAA, dar și studenților de la specializarea Comunicare Socială și Relații Publice din cadrul Facultății de Filosofie. (pentru această afirmație mă bucur cel mai mult )

Scopul evenimentului este de a-l aduce pe studentul de la Marketing sau pasionatul de marketing mai aproape de realităţile marketing-ului din piaţă. Mai exact, se aduc oameni din marketing, care fac marketing, să discute despre marketing.

Printre speakerii prezenți anul acesta se numără nume sonore din peisajul de marketing ieșean. Gabriel „Krumel” Curcudel, Adrian Rădeanu, Sebastian Mahu sau Ciprian Ionescu sunt doar câțiva dintre „evangheliștii” invitați. (pentru penultimul nume mă bucur cel mai mult )

Mai multe detalii aici.